“Ocupatiile” sugarului (modul de a comunica cu cei din jur)

AUZUL

Muzica actioneaza pozitiv asupra dezvoltarii nou-nascutului. El prefera sunetele armonioase si melodioase, care il satisfac si il linistesc.
Formarea nervilor acustici ai nou-nascutilor este aproape definitiva inca de la debutul sau in viata. Sunetele spontane si puternice ii canalizeaza interesul, pot sa-l sperie, sa-l faca sa-si miste pleoapele sau sa tresara, in timp ce tonurile scazute il relaxeaza si il multumesc.
De asemenea, copilasul se calmeaza mai repede auzind vocea mamei, decat vocea mai grava a tatalui. Studiile arata ca acesta este in masura sa diferentieze din prima luna vocea unei persoane dragi, indeosebi a mamei, care ii este familiara inca din perioada sarcinii, de vocea unei alte persoane.
Pentru ca nu are inca capacitatea de a se concentra asupra multor activitati in acelasi timp, un zgomot care de obicei il provoaca sau il multumeste poate sa-i fie indiferent daca este preocupat de altceva.

Functionarea corecta a auzului copilului influenteaza ulterior capacitatea lui de vorbire. De aceea este necesar controlul medical periodic pentru prevenirea si evitarea surzeniei sau a scaderii auzului, care se datoreaza de regula factorilor ereditari, anomaliior din timpul sarcinii sau unor boli netratate la timp.

VORBIREA

Primul si principalul mod de comunicare al nou-nascutului este miscarea corpului, precum si reactia acestuia la diverse sunete sau la diferite expresii ale fetei, indeosebi la cele ale mamei. Poate ca in prima luna de viata acest lucru nu este foarte evident, dar nou-nascutul reactioneaza la stimuli externi, mai ales la auzul vocii mamei.

Cele mai frecvente sunete in primele luni sunt interjectiile nearticulate si nedirectionate, si mai ales plansul, de care se foloseste pentru a-si exprima nevoile.

Intre 3-6 luni, cand sugarul detine deja controlul asupra capului, el va fi in masura sa se intoarca in cautarea sursei care produce diferitele sunete pe care le aude. Pe masura ce creste poate sa auda si sa „participe”la discutii, pe care bineinteles nu le intelege; este foarte important insa sa i se „dea cuvantul”. Este deosebit de important ca dialogul dumneavoastra sa fie purtat cu voce calma si blanda.
Incepand din lunile 7-8 participarea lui devine mai serioasa, poate vorbi deja folosind cuvinte bisilabice si isi poate forma propriul vocabular. Asculta cu atentie discutiile care au loc in fata lui si, in incercarea de a atrage atentia, scoate tipete si rosteste tot felul de cuvinte in maniera proprie. Asteapta sa-i raspundeti si sa simta ca stiti ca si el este prezent.

Cand vorbiti cu copilul dumneavoastra nu folositi cuvinte simplificate, numai pentru ca sa-i aratati sau ca sa il faceti sa inteleaga ceva. Este preferabil sa-i spuneti „ora de masa” sau „ora de baie” decat alte interjectii care sunt folosite de obicei pentru a denumi aceste actiuni. Aceasta ajuta foarte mult copilul sa invete sa foloseasca in viitor cuvintele corecte.

Nu certati copilul daca nu poate sa pronunte corect un cuvant sau nu intelege sensul acestuia. Dati-i ocazia sa vorbeasca si sa comunice cu dumneavoastra, chiar daca face greseli.

Vorbiti cu copilul dumneavoastra folosind propozitii simple, scurte si corect formulate. Pentru ca micutul sa poate vorbi corect, sa isi insuseasca o articulare buna a cuvintelor, fara sa le stalceasca, aveti grija ca in tonul vocii dumneavoastra sa se oglindeasca gandul si dorinta de comunicare cu el.

Priviti copilul in ochi cand vorbiti cu el. De asemenea, chiar si atunci cand intrerupe o discutie ca sa va vorbeasca, acordati-i intreaga atentie. Mai tarziu, cand va intelege mai mult, ii veti arata care este comportamentul corect.

Ajutati-l sa rosteasca silabele si cuvintele pe care incearca sau ii este greu sa si le aminteasca sau sa le pronunte.

Vorbiti-i despre caracteristicile obiectelor din jurul sau, despre utilitatea sau importanta acestora. Mentionati cuvantul minge in joc sau apa in timpul mesei. In felul acesta va corela mai usor obiectul respectiv cu numele acestuia, cu ce poate face cu el sau ce poate sa-i ofere.

Pe masura ce inainteaza in lunile 9-10 poate sa uneasca silabele pe care le cunoaste si sa pronunte „cuvinte” ca „adada”, „agu agu” manifestandu-si de asemenea, tendinta de a reproduce cuvintele pe care le aude la cei mari. Acesta este un indiciu ca micutul va vorbi in scurt timp.

La 11 – 12 luni, copilul articuleaza primele cuvinte adevarate: „mama”, „tata”, coreland obiectele si persoanele cu numele lor, in special pe cele care sunt foarte importante pentru el insusi: mama, tata, papa.

Aceasta abilitate a copilului depide foarte mult de capacitatea mintala de a-si insusi silabe si cuvinte, pe care le asociaza cu obiectele pe care acestea le denumesc. Incepe sa inteleaga propozitii simple precum: „vino aici!”, „mai vrei ceva?”.