Psihologie si stiinte cognitive

Psihologia cognitivă se naşte la interfaţa şi presiunea diferitelor ştiinţe ca: filozofia, antropologia, medicina etc datorită evoluţiei şi schimbării de paradigmă a acestora, din nevoia de schimbare totală chiar şi a limbajului. În ultimele decenii s-a produs o schimbare fundamentală în abordarea fenomenului psihologic o paradigmă urmînd alteia asistînd în final la o încercare de reprezentare interdisciplinară a acestuia.
Care este natura fenomenului psihologic? -este întrebarea la care a încercat să răspundă nu numai psihologia.

Întrebarea pe care implicit o ridică parcurgerea acestui text :,,Este oare cognitivismul o transpunere modernă a paradigmei kantiene într-o încercare disperată de a dovedi posterităţii că psihologia este nu numai o ştiinţă oarecare ci una de vîrf sau este rezultatul revoluţiei ştiinţifice? Dacă pornim de la Kant şi ne reîntoarcem din nou la el negăm rezultatele revoluţiei ştiinţifice. Cred că nu încrîncenarea sau poticnirea într-o anumită paradigmă este calea progresului ci contradicţia. Kant însăşi s-a contrazis pe sine însăşi chiar şi pe patul de moarte (pornind de la Critica Raţiunii Pure a scris mai apoi Critică la Critica Raţiunii Pure etc).

Evoluţie înseamnă controversă. Altfel spus o paradigmă naşte o altă paradigmă pe calea controversei. Ştiinţele cognitive s-au născut dintr-o controversă pornind chiar şi de la structuralismul lui Wundt care prin aplicarea unor stimuli fizici simpli studiază senzaţiile şi percepţia; continuînd cu behaouriovismul ce apare ca reacţie la structuralism considerînd comportamentul ca pe o entitate observabilă şi măsurabilă minimalizînd astfel fenomenul subiectiv. Ştiinţele cognitive în acord cu cele mai noi descoperiri din domeniile de graniţă pe calea metodei ştiinţifice încearcă să-i deschidă omului acea cunoaştere de sine fără de care el nu ar şti să admită lumea în care trăieşte. Chiar dacă unele voci critică cognitivismul afirmînd că acesta promite mai mult decît poate face el reprezintă în acest moment cea mai nouă paradigmă care a dus la apariţia ştiinţelor neurocognitive. Personal consider că: departe de a explica natura fenomenului psihologic incită la controversă, invitind ştiinţele învecinate precum medicina la o nouă reorganizare a conceptelor dacă nu chiar la schimbare.